Saturday, November 17, 2012

Ultima mare aventura




Aceasta poveste incepe ca si orice alta poveste si daca esti cititor inrait ca si mine vei stii exact cuvintele: "A fost odata ca niciodata". Au fost odata ca niciodata doi copii: Lukas si Maria. Lukas avea 6 ani si Maria avea 3 ani. Erau un pic tristi pentru ca astazi era ultima lor zii de vacanta la mare. Lukas a iesit din hotel si a clipit in soarele diminetii si a verificat cea mai mare comoara a lui, in buzunarul de la pantaloni: o scoica pefecta pe care a gasit-o pe plaja. Apoi a privi in jurul lui la hotelul alb, piscina albastra, palmierii verzi, atat de diferiti de arborii din tara lui, tufisurile de trandafiri si in fata hotelului plaja aurie si marea albastra-cerzuie. A inchis ochii si a incercat sa-si inchipuie acest pejsaj in minte ca sa poata sa-l pastreze cand se va intoarce acasa. Dar a fost intrerupt de pasii surioarei lui mai mici. Maria era imbracata in rochita ei galbena preferata cu capsunele desenate pe ea. Avea sandalute roz cu fluturasi si parul in doua codite. S-a uitat la el cu ochi mari si dintr-o data i-a spus:
"Azi eu merg cu mami!"
Lukas a oftat. Asta era cearta lor in fiecare dimineata. Cine o va tine pe mami de mana pana la plaja.
"Ai fost cu mami ieri" i-a spus el suparat.
"Dar eu sunt mai mica" a raspuns Maria.
"A inceput sa folseasca si ea scuza asta". Lukas era satul sa auda ca el este cel mai mare si ca trebuie sa o lase pe surioara lui sa faca ce vrea. Chiar ieri a trebuit sa manance prajitura cu ciocolata pentru ca Maria a vrut-o pe cea cu capsuni.
"Dar este randul meu".
"Da, dar mami are o rochie galbena ca si mine si tu ai pantaloni ca si tati asa ca te duci cu el".
"Si tu esti o fata!"
Nu putea sa existe o insulta mai mare. A lovit cu piciorusul puternic in asfalt si i-a raspuns.
"Si tu esti un baiat!"
Nu putea sa existe o insulta mai mare. Lukas nu a zis nimic insa a tras-o de cele doua codite. Buzele i-au tremurat si lacrimi fierbinti au inceput sa-i curga pe obrajorii ei rosii.
"Acuma plange" gandea Lukas " asa fac fetele mereu. Fetele mereu plang."
Chiar atunci parintii lor au iesit din hotel. Tatal avea pantaloni scurti ca si el si papuci de plaja. Mama lui avea
a rochie lunga de vara galbena si  palarie de paie.
"Mami e atat de frumoasa" s-a gandit Lukas dar inainte sa o spuna cu glas tare Maria s-a plans de el.
"Lukas" a strigat mama lui "tu esti mai mare si trebuie sa ai grija de surioara ta."
A luat-o pe Maria de mana si au inceput sa mearga spre plaja. Lukas si-a inghitit mandria si a stat cu tatal lui.
"Uita-te la ele, femeile, imbracate la fel, cine are nevoie de asa ceva?" Lukas era suparat. "Eu merg cu tati, cum fac barbatii adevarati. Noi suntem barbati si suntem mai buni. Uita-te la Maria, in rochita ei cu capsunele si sandalutele de printesa."
Toata lumea  iubeste pe Maria cea mica si draguta dar el trebuie sa fie baiatul mare si fratele raspunzator. Ce-i pasa ei, ea e inca mica, nu are inca probleme. Astazi este ultima zii de vacanta, dar cand se vor intoarce acasa, Maria va continua sa se joace si sa se duca in parc in timp ce el va trebuie sa mearga la scoala. Mami si tati i-au spus deja despre toate lucrurile frumoase care se vor intampla la scoala. Dar el nu este prost. A vazut deja toate fetitele si baietii care merg la scoala cu ghiozdanele in spate, cum trebuie sa stea in clasa toata ziua si trebuie sa-si faca temele in fiecare seara. I-a vazut pe geamurile sclii din parcul in care s-a jucat cu alti copii mici ca si el. Cate aventuri a avut el in acel parc! De cate ori a fost Fat-Frumos calare pe un cal alb sau un mare luptator care a salvat lumea. De acum el va fi in clasa si alti copii mici vor avea aventuri in parc. Maria se va juca in parc in timp ce el va trebuie sa stea la scoala si sa invete matematica. Is doreste doar sa mai aiba o mare aventura inainte sa inceapa scoala. Poate se va intalni cu monstrii marini si sirene ca si in povestea pe care tati a citit-o seara trecuta.
Cum au ajuns pe plaja, Lukas s-a descaltat si lasat nisipul fierbinte s-i atinga picioarele si a respirat aerul sarat al marii. Marea era de  culoare albatru-verde si stralucea in lumina diminetii, valuri mici se spargeau pe mal, spumoase si calde. A mers pe nisipul auriu pana cand a simtit primul val pe picioarele goale. Si-a scos tricoul si pantalonii si ramas in costumul de baie. Maria a intrat si ea in apa in cstumul ei de baie roz.
"Sa nu inotati prea departe!" a strigat mama. Maria radea intre valurile albastre.
"Vreau sa inot cu tine, Lukas" s-a rugat.
Lui Lukas nu i-a placut idea. "De ce sa inoti cu mine. Apa e foarte mare. Inoata singura."
Maria a inceput sa planga.
"Iar incepe"Lukas a oftat si an incercat sa iasa din apa dar s-a oprit. Maria era jumatate in apa plangand incet. In spatele ei o creatura ciudata iesea din apa. Era  o fiinta care arata ca o femeie foarte inalta cu fata verde si par negru si murdar si tentacule in loc de brate. Multe, multe si urate tentacule. Si-a inclestat tentaculele in jurul fetitei si a trs-o sub apa.
"Lukaaaaaaaaaaaas!" si a disparut.
Lukas a fost speriat si trist. Era suparat pe Maria, dar nu si-a dorit niciodata sa i se intample ceva. Maria era
surioara lui, a vazut-o cand era un bebelus mic si parintii lui au adus-o acasa de la spital si a impis-o in carucior si s-a jucat cu ea. Trebuie sa o aduca inapoi.
"Hm" a auzit o voce cristalina in spatele sau.
S-a intors si in apa calda a marii a vazut o mica sirena. Era cu 2 sau 3 ani mai mare ca lukas cu par lung si negru, ochi albastrii patrunzatori si o fata cu piela alba si fina ca de portelan.
"Am vazut ce ai facut cu surioara ta" i-s zis "si nu a fost goarte frumos."
"Cine esti tu?" a intrebat Lukas.
"Eu sunt Pearl, sunt o sirena, am 8 ani si sunt o printesa."
"O printesa?"
"Da, tatal meu este regelui regatului acvatic."
"imi pare bine sa te cunosc, Pearl, eu sunt Lukas."
"Si sora ta este Maria" i-a raspuns "si te purtai foarte urat cu ea."
"Da, este adevarat" a recunoscut el. "Dar ai vazut ce a facut mostrul marin. Trebuie sa ma ajuti sa o aduc inapoi."
Pearl si-a scuturat capul aruncand stropi saraci in toate partile.
"Nu era un monstru marin, protutule, era brajitoarea marii, care face numai lucruri rele, toate sirenele o urasc."
"In orice caz, trebuie sa ma ajuti."
"De ce?"
"Pentru ca este sora mea."
Pearl s-a gandit  clipa si i-a zambit.
"Bine, atunci trebuie sa vii cu mine" a zis intanzandu-i mana.
"In mare, dar eu nu sunt sirena, ma voi ineca."
"Nu si daca esti cu mine."
Can au intrat in mare si capul i-a fost acoperit de apa, Lukas a simtit mai intai frig, dar in cateva minute de inot a simtit caldura in tot corpul. Pentru un timp au mers in tacere, Lukas gandindu-se numai la Maria dar curand peisajul minunat i-a atras atentia. A inceput sa se uite in stanga si dreapta si sa o intrebe pe Pearl despre toate frumusetile din jurul lor. Nisipul de pe fund sclipea ca si cand ar fi fost de aur si piertricele multicolore era vizibile in el. Multi pest frumos colorati inotau in jurul lor. Unii alergau in siruri lungi, era argintii, lungi si subtiri. Atii era erau plati ca niste placinte si albastrii. Treceau peste largi campuri pline de alge deculori diferite. Unele campuri erau pline de alge verzi, lungi si transparente care se miscau elengant in apa marii. Altele erau pline de flori rosii care se deschideau si inchideau ca intr-o bataie de inima. Unele campuri erau multicolore, pline de corali sin de plante ciudate rosii, verzi, albastre, portocalii. Din mijlcul lor mii de ochi mici si stralucitori se uitatu la ei. Pestisori mici si animale, caluti de mare si meduze. Toti se uitatu cu curiozitate si teama la acest intrus uman care venise in lumea lor ascunsa. Dupa ce au trecut peste multe alte campuri s-au apropiat de cea mai adanca si intunecata groapa de pe fundul marii. Ascuns acol era marele oras al Regelui Marii. In timp ce inotau catre fundul gropii Lukas a inceput sa vada turnurile marete si coloanele Orasului de Coral, strazile pavate cu pietricele colorate, gradinile pline de de plante ciudate si multicolore. Palatul era alb cu turnuri inalte, pereti albi si balcoane largi, cu flori rosii catarandu-se pe ziduri. Orasul era luminat de milioane de roci si corali fosforescenti. Era o galagie mare si multa activitate in oras. Sirene si oameni ai marii inotau facand diferite activitati, culegeau plante sau carau cosuri mari pline de alge, plante, corali sau roci.
"Mergem la palat?" intreba Lukas."Nu avem timp, mergem sa-l vedem pe Parintele Damian, preotul Orasului de Coral",  spuse Pearl in timp ce-l tragea spre cea mai inalta cladire did tot orasul, construita pe un loc chiar mai inaltdecat palatul regelui.
Nu avea nici o indoiala ca aceasta era Catedrala orasului acvatic. Biserica era mare si larga construita din cel
mai alb coral pe care Lukas il vazuse in toata viata lui. Parea de marmura. Avea un singur turn inalt si subtire, unde in lumea oamenilor ar fi fost clopotul. Aici era doar un spatiu in varful turnului unde, ii spunea Pearl, o  sirena sufla intr-o scoica mare la fiecare ora. Cand au intrat in Catedrala Lukas a putut sa vada sirurile lungi
de bancute facute din corali si statuile albe din jurul salii decorate cu flori rosii si perle adevarate. In fata altarului de aur era un om al marii, aproximativ de 60 de ani, foarte slab, cu aprul alb si imbracat in negru, asa
cum se imbraca toti preotii. S-a intors si a zambit.
"Buna ziua, buna ziua, Domnisoara Pearl este aici."
"Buna dimineata, parinte, am venit pentru ca Lukas are o problema."
Parintele Damian s-a apropiat de copii si s-a uitat direct la Lukas.
"Tu esti Lukas, imi pare bine sa te cunosc. Acuma stai jos aici langa mine si spune-mi care este problema ta."
Lukas s-a uitat la preot si a vazut ca are ochi de un albastru deschis, adanci si patrunzatori. A inteles atunci pe loc ca nu se poate ascunde nimic acelei priviri si acelei persoane. S-a asezat si i-a spus tot. Preotul a ascultat fara sa-l intrerupa, cu rabdare si dand usor din cap din cand in cand ca sa-l incurajeze. Dupa aceea a fost tacut pentru un timp ca sa fie sigur ca Lukas a terminat tot ce avea de spus.
"Deci" a spus el intr-un sfarsit. "vrei sa te ajut sa-ti gasesti surioara."
"Da, parinte" a raspuns. "De ce credeti ca vrajitoarea a luat-o."
Preotul a suspinat si apoi s-a intors catre baietel:
"Vrajitoarea a fost odata o sirena la fel ca si noi, insa in decursul anilor a facut foarte multe lucruri rele, iar lucrurile rele te fac urat, si la infatisare si la suflet. De atunci a fugit de noi si traieste intr-o pestera intunecata departe de sirene si de alte creaturi ale marii. Este atrasa de manie, invidie si de rautatea din oameni."
"Credeti ca a luat-o pe Maria pentru ca am fost rau cu ea?"
Pretul a dat usor din cap in semn de aprobare.
"Intrebarea este acum, de ce ai fost rau cu surioara ta? Esti suparat pe ea?"
"Intotdeauna ea primeste tot ceea ce vrea pentru ca este cea mica si cea draguta. O sa stea acasa sa se joace si eu o sa trebuiasca sa merg la scoala."
Parintele a scapat un zambet usor inainte sa-i raspunda din nou.
"Acum cativa ani, cand erai la fel de mic ca si ea, probabil ca si tu primeai tot ceea ce-ti doreai. Trebuie sa intelegi ca surioara ta este inca micuta si inca nu poate sa inteleaga ce este bine si ce este rau. Dar tu acuma esti baiat mari si stii deja cand faci ceva rau sau ceva bun. Cand va creste si ea va trebui sa fie si ea responsabila si va trebuie si ea sa mearga la scoala. Spune-mi acum, de ce esti atat de trist ca trebuie sa mergi la scoala?"
"Pentru ca nu voi putea sa ma mai joc si nu voi mai avea parte de mari aventuri."
"Oh, dar asta nu este adevarat. Vei putea sa te joci serile si in weekend. Deasemenea la scoala vei invata  multe lucruri interesante, vei invata sa citesti. Sunt atat de multe carti frumoase pe lumea asta si cand vei  putea sa le citesti, atunci sa vezi cate aventuri interesante vei avea. Imagineaza-ti si cat de multi prieteni iti vei face la scoala si cum te vei juca cu ei."
"Esti sigur, parinte?"
"Normal ca da!"
A fost din nou liniste si in cele din urma Pearl intreba:
"Ne ajuti, parinte, sa o gasim pe Maria?"
"Da, pot sa ajut, voi merge sa vorbesc cu vrajitoarea. Dar in cele din urma Lukas va trebui sa o salveze." S-a
intors catre baietel. Daca ii spui ca o iubesti, si o iubesti cu adevarat din toata inima, si daca mania si invidia
din sufletul tau dispare surioara ta va veni la tine, de oriunde ar fi."
Cand au plecat din Orasul de Coral, preotul s-a imbracat in hainele lui oficiale ca sa o impresioneze pe vrajitoare. Pearl a vrut sa vina si ea dar parintele a refuzat-o si asa a trebuit sa stea acasa. Cei doi au inotat multa vreme si Lukas a inceput sa se mire de lipsa plantelor si animalelor din acea parte a marii. Cum au intrat in cea mai intunecata pestera din toata lumea, lui Lukas ii era foarte frica dar stia ca trebuie sa inainteze. Au vazut o mica luminita si au inotat catre ea. Can au ajuns la casa Vrajitoarei Marii Lukas a ramas fara suflare penttru o secunda. Era de monstruoasa, urata si infricosatoare. Dar in spatele ei a vazut-o pe Maria, inchisa intr-o camera de sticla. Preotul a inceput savrbeasca cu ea and si cum conversatia a devenit din ce in ce mai aprinsa Lukas a alergat la locul unde era surioara lui. Acesta era planul lor. In timp ce adultii se cearta intre ei el va alerga si o va lua cu el pe Maria.
"Dar tu vei fi bine, parinte?" l-a intrebat el.
Preotul a ras in raspuns.
"Sa nu-ti faci griji in privinta mea, nu are nici o putere asupra mea. Dupa ce vei pleca su surioara ta voi pleca si eu fara nici o problema."
Lukas a incercat sa treaca de peretele de sticla care il despartea de Maria dar nu a putut. L-a lovit cu picioarele si mainile dar nimic nu s-a intamplat.
"Asculta, Maria" i-a spus el "imi pare rau de ceea ce am spus mai devreme, te iubesc si tu esti surioara mea."
Sticla s-a spar in mii si mii de cioburi. Lukas a luat-o pe Maria de mana si amandi s-au simtit trasi de o forta invizibila afara din pestera si spre suprafata marii. Ultimul lucru pe care l-a vazut in timp ce inotau a fost zambetul fericit al preotului.
"Lukas, mi-e frica" a auzit vocea Mariei.
"Stai linistita, sunt aici si sunt fratele tau mai mare, nu trebuie sa-ti fie frica de nimic."
"Lukaaaaaaaaaaaaaaaaas!Lukaaaaaaaaaaaaaaaaas!"
A inchis ochii.
"Lukaaaaaaaaaaaas,Lukaaaaaaaaaaaas, mami a zis sa te trezesti."
A deschis ochii si s-a trezit pe plaja, intins pe prosop. Maria era in fata lui in rochita ei galbena cu capsunele. Parintii lui impachetasera deja si erau gata sa se intoarca la hotel. Un soare rosu cobora in mare trimitand raze aurii peste mare si peste nisipul rosu-auriu.
"Haide, somnorosule, ai dormit toata dupa-amiaza" i-a zis mama.
In avion, dimineata urmatoare lui Lukas nu-i mai era frica sa mearga la scoala. Era chiar bucuros si abia astepta sa vada ce se va intampla, cati prieteni isi va face si cat timp i va lua ca sa poata citi el singur cartile pe care tati i le citea deja. A scos din buzunar cea mai mare comoara a lui, scoica perfecta si i-a dat-o surioarei lui. A avut ultima lui mare aventura si acum astepta noi aventuri la scoala.

No comments:

Post a Comment